Despre criterii şi nu doar

     După alegerile locale de anul acesta P.N.L. pare să fi intrat într-o agitaţie teribilă. Lideri mai “mari” sau mai “mici” fac prognoze, pun diagnostice, trag semnale de alarmă, cu toţii fiind preocupaţi de viitorul partidului. Chiar dacă analize de acest tip sunt recomandate mai mult pentru perioadele dintre campaniile electorale, orice încercare de privire onestă şi nepartizană este binevenită. Pentru că aproape toată lumea interesată de politică are ochii aţintiţi spre alegerile parlamentare, cea mai aprinsă discuţie este provocată, în mod evident, de numele candidaţilor; pe voce ceva mai joasă apare o întrebare suplimentară – în baza căror criterii.

     Unul dintre liderii care nu vorbeşte deloc pe voce joasă este chiar purtătorul de cuvânt al partidului, Adriana Săftoiu. Fără să invoce cota de gen şi fără să arate că ar avea prea multe emoţii cu privire la viitorul său politic, liderul liberal amintit susţinea, acum câteva zile, faptul că unii dintre parlamentarii aflaţi la al treilea sau la al patrulea mandat ar putea face în acest an un pas înapoi. Nu puţine cred au fost filialele care au început să numere cine ar fi persoanele care, în baza aplicării unui criteriu numeric, ar trebui să facă retragerea sugerată. Unii au început să o privească cu simpatie, alţii dimpotrivă, pe doamna Săftoiu. Nu fac parte dintre cei care cred în absolutizarea criteriului amintit doar că, dacă nu-l luăm deloc în calcul ar trebui să acceptăm o inventariere şi evaluare a proiectelor de legi depuse în perioada în care cineva a fost parlamentar. Nu lipsită de importanţă este, din punctul meu de vedere, implicarea în campaniile electorale din 2014 şi la alegerile locale din acest an, a celor care doresc să (re)devină parlamentari cu o discuţie concretă asupra sarcinilor pe care şi le-au asumat şi mai ales care au fost rezultatele obţinute. Toate acestea presupun (să recunoaştem) un grad destul de ridicat de subiectivitate. (mai mult…)

Soluţii pentru toamnă? Prin noi înşine!

      Ideea apărută în umă cu ceva timp potrivit căreia P.N.L. va merge singur la alegerile parlamentare din acest an a fost una pe care am salutat-o cu mare bucurie. După realizarea uneia dintre cele mai mari uniuni din istoria politică postdecembristă  ar fi fost dificil să reînceapă un nou proces de fuziune, cu doar câteva luni înainte de alegeri.

       Dacă o bună parte din cei interesaţi de viaţa politică au înţeles raţiunea fuziunii P.N.L. cu P.D.L., chiar dacă unii au tot vorbit de U.S.L. ca reproş către P.N.L., iar alţii au amintit, mai ales în campania recent încheiată, de tăierile de salarii din timpul guvernului Boc, cei mai mulţi alegători au perceput, cred,  apropierea dintre P.N.L. şi P.D.L. ca pe una firească şi necesară. M-am numărat evident printre cei din urmă.

       Campania electorală din luna mai ne-a arătat tuturor că există o diferenţă importantă în privinţa încrederii acordate de electorat între P.S.D. şi P.N.L. şi de aici poate tendinţa, de înţeles de altfel, de a căuta şi încerca noi alianţe politice. Costurile unei mişcări de apropiere, precum cea preconizată la un moment dat, de U.N.P.R., ar fi afectat în mod categoric imaginea P.N.L., din moment ce nu era vorba despre un partid care să poată pretinde măcar că are sau că ar fi avut vreodată o tangenţă cu liberalismul sau cu vreo doctrină de centru- dreapta. Capitolul acesta e închis acum, slavă Domnului, dar o întrebare persistă în continuare : poate rămâne P.N.L. singur împotriva tuturor, aşa cum s-a dovedit că a fost în multe judeţe în momentul constituirii majorităţii la Consiliul Judeţean ?

     Scopul şi raţiunea unui partid politic este şi a fost mereu acela de a face parte din structuri guvernamentale pentru a-şi putea implementa proiectele pe care le-a pregătit pentru a fi implementate . Care este însă preţul care poate fi plătit fără a produce cumva prin asta vreun prejudiciu de imagine major? Variantele pe care le are astăzi P.N.L. la dispoziţie, nu sunt prea multe, din păcate. (mai mult…)