Aceasta pare să fie întrebarea sub care se desfăşoară actualele regrupări de forţe de pe scena politică românească. Deşi anul Caragiale a trecut de ceva timp, anul electoral 2016 ne aduce destul de aproape starea de spirit la care conservatorul muntean făcea trimitere în scrierile sale. Interesul personal, dorinţa de parvenire şi atenţia concentrată asupra unor false probleme ale cetăţenilor pot fi lesne sesizabile în luările de cuvânt, iniţiativele legislative şi luările de poziţie ale celor care decid astăzi în România. Toate acestea demonstrează din punctul meu de vedere, că cei mai mulţi dintre actorii politici importanţi ai momentului nu au înţeles nimic din semnalul tras de opinia publică, după tragedia de la Colectiv.

        Unul din neajunsurile prezente în viaţa politică românească, care decredibilizează semnificativ clasa politică, este traseismul, iar celebra ordonanţă din 2014 a lui Liviu Dragnea a creat cel mai monstruos mecanism de pervertire a votului dat de alegători. Faptul că în programul electoral din 2012 P.S.D. promitea, alături de P.N.L., ca în cazul plecării unui parlamentar de la un partid la altul să se poată realiza chiar un referendum local, pentru a vedea ce părere au cei care au votat, despre un parlamentar rătăcit după ce a fost ales, a fost uitat cu desăvârşire. Incredibil mi se pare şi nereglementarea cumva a situaţiei aleşilor locali, după ce C.C.R. a declarat neconstituţionalitatea legii lui Dragnea. Cu alte cuvinte, „garanţii respectării legii” în România spun că o lege e în afara prevederilor constituţionale, iar cei care au beneficiat de ea îşi termină astăzi mandatul în cel mai liniştit mod cu putinţă, fără să suporte vreo consecinţă pentru gestul lor. Nu am înţeles deloc de ce nu a mai apărut legea mult promisă. Ea ar fi putut da un semnal tuturor celor care mai cred că este posibil să fii azi într-un partid, mâine în altul, fără să fii sancţionat sub nici o formă. Ce mesaj transmite astăzi Parlamentul României, ce nu pare interesat să ducă mai departe cele constate de CCR prin decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014 pe marginea  OUG 55/2014? Unul foarte simplu: dragilor, nu vă faceţi probleme, puteţi fi astăzi într-un partid, mâine în altul, continuând astfel bătaia de joc la adresa alegătorilor.

          Explicaţia pentru această situaţie trebuie căutată în altă parte. Incapabile să dezvolte o bază serioasă de selecţie în cadrul lor intern, partidele româneşti s-au obişnuit aproape toate să facă transferuri de senzaţie în preajma campaniei electorale. Aducerea unui salvator la fiecare rând de alegeri, iar uneori şi după, de fiecare dată invocându-se înalte raţiuni de partid şi de stat eram să spun, se face în detrimentul propriei organizaţii şi a propriilor membri, care înţeleg tot mai greu care sunt criteriile după care se fac aceste noi achiziţii, dar şi promovările în partid.

       Am spus-o de fiecare dată, un partid dacă vrea să progreseze trebuie să demonstreze că are capacitatea să se înnoiască, iar aceasta presupune din punctul meu de vedere nu doar ca din când în când unii din linia întâi să facă un pas în spate, dar şi primirea unor noi membri. Acesta este un principiu absolut necesar şi sănătos mai ales când cei care vin în interiorul formaţiunii politice respective sunt oameni noi, care nu au mai făcut politică până atunci. România nu poate progresa decât prin mecanisme politice, iar pentru asta e nevoie ca toţi cei care sunt profesionişti într-un domeniu sau altul de activitate să intre, dacă vor, în partide. De la intrarea unor noi oameni în partidele noastre politice, până la mutarea unor băieţi deştepţi dintr-o parte în alta, mai ales în preajma alegerilor, este un pas foarte mare făcut din păcate de multe ori foarte uşor. Astfel de mişcări nu pot produce decât o serioasă dezamăgire în rândul alegătorilor.

         Pentru P.N.L. marea provocare în aceste alegeri va consta tocmai în capacitatea de a găsi candidaţi potriviţi în fiecare din organizatiile sale din judeţ, aşa cum a găsit pentru funcţia de primar al muncipiului Iaşi, în persoana lui Marius Bodea, şi cea de preşedinte la Consiliul Judeţean, în persoana lui Dumitru Oprea. Convingerea mea este că privirea atentă a celor îndreptăţiţi va duce la identificarea celor mai buni reprezentanţi ai P.N.L. în serioasa luptă electorală, care se anunţă deja. În ceea ce priveşte metehne precum cea amintită mai sus, cred că ea e depăşită, mai ales că acum venim în faţa alegătorilor după fuziunea a două partide mari, iar soluţia transferurilor de oriunde, doar din dorinţa unor victorii sigure nu mai poate fi considerată una acceptabilă. Pentru că eu cred în faptul că P.N.L. poate şi trebuie să facă o altă politică, decât cea dusă de P.S.D. sau alţi competitori politici, voi continua să consider că e necesară, mai întâi de toate, o valorificare a resursei umane liberale şi în consecinţă voi fi în continuare împotriva oricărei forme, mai mult sau mai puţin disimulate, de traseism politic. Cu riscul de a fi acuzat de lipsa de modestie, consider că la o asemenea poziţie mă obligă cei 24 de ani de ani petrecuţi în familia politică liberală.