Alegerile locale recent încheiate au fost fără îndoială un adevărat duş rece pentru P.N.L. După ce timp de câţiva ani ne-am iluzionat că ne batem de la egal la egal cu P.S.D. pentru primul loc, iată că alegătorii ne-au transmis că au o altă imagine asupra noastră.  Explicaţiile pentru ce s-a întâmplat acum trebuie căutate în tot ce s-a întâmplat sau  mai bine spus nu s-a întâmplat în anii ce au urmat victoriei lui Klaus Iohannis din 2014. Mesajul transmis atunci de alegători nu era doar unul pentru P.S.D. aşa cum eronat au înţeles liderii P.N.L. ci în egală măsură şi pentru partidul Brătienilor şi anume: Schimbaţi-vă! Lăsaţi combinaţiile deoparte! Abandonaţi traseiştii! Dovedind încă din 2015 că nu a înţeles nimic din astfel de mesaje, P.N.L. a continuat să deschidă porţile larg tuturor celor care, parlamentari fiind, nu se mai regăseau în formaţiunile în care activaseră un anumit timp, în speranţa că doar doar se va forma în cele din urmă o coaliţie care să poată schimba guvernul Ponta. Traseiştii au venit, dar guvernul nu s-a schimbat decât în clipa în care nu l-a mai vrut strada.

         La fel de eronat a fost şi anularea sistemului uninominal de alegeri, care permitea într-o mai mare măsură (dincolo de imperfecţiunile cunoscute) ca alegătorii să se pronunţe singuri asupra viitorilor parlamentari. Ca să fie tacâmul complet a urmat şi “soluţia” cu alegerea primarilor într-un singur tur şi alegerea preşedintelui de consiliu judeţean de către consilierii judeţeni. Totul a fost realizat printr-un compromis pe cât de periculos, pe atât de neînţeles cu P.S.D. Cum să mai facă lumea distincţie între noi şi P.S.D.? Întreaga poveste prin care s-a încercat revenirea la două tururi, a fost de un penibil inimaginabil. Ca şi cum nu ar fi fost suficiente toate acestea a urmat şi strania ezitare de a prelua guvernarea şi asta doar din teama unora de a nu-şi uza imaginea. Ideea aceasta de a susţine un guvern tehnocrat, care are la vârful său eminenţa cenuşie a P.S.D., a fost cu siguranţă una dintre cele mai proaste. Miniştri ezitanţi treziţi în posturi decizionale prin mijloace numai de ei ştiute, fonduri publice gestionate prin ministerul Dezvoltării de către P.S.D. şi lipsa oricăror opinii critice la adresa guvernului tehnocrat au indus multora impresia unui partid slab, care nu poate sau nu vrea să fie la guvernare, dar nici nu se plasează într-o opoziţie categorică, din diferite motive. Această situaţie foarte asemănătoare cu o struţo-cămilă s-a transformat într-un mare decont plătit de P.N.L.

        Incapabili să se uite în propriile curţi, unii lideri vorbesc acum despre responsabilităţile preşedintelui şi ale primului ministru pentru scorul slab obţinut. Să ne înţelegem, cei doi amintiţi au comis câteva greşeli, dar nimic nu i-a împiedicat pe liberali să se delimiteze de ei în clipa în care au avut o altă opinie. Ideea aceasta a unora de a nu-l critica pe Iohannis sau pe Cioloş nu a fost dublată de intervenţii publice în ’’apărarea’’ acestora în clipa în care tovarăşii de la P.S.D. i-au atacat pe cei doi cu toate armele din dotare. Personal nu am văzut în ultimele luni ca lideri ai P.N.L. sa aibă poziţii coerente în clipa în care Victor Ponta sau alt reprezentant al P.S.D. cu limbajul bineştiut de ei i-au atacat, ca să nu spunem chiar calomniat pe preşedinte şi premier în egală măsură. Tăcerea asta este pentru mine un semn destul de prost, nu doar pentru lipsa de curaj, dar şi de slabă percepţie a realităţii; pentru că e lipsă de maturitate să nu realizezi că erodarea imaginii preşedintelui şi a primului ministru afectează imaginea partidului care i-a susţinut.

        Teama mea cea mai mare este că în ciuda duşului rece din 5 iunie noi liberalii nu am înţeles mare lucru. Prezentarea unui eşec drept o victorie, continuarea tonului călduţ în raportarea la adversari, reapariţia de prin diverse cotloane a unor lideri neperformanţi, nici profesional şi nici politic, nu sunt semne de bun augur. Maturitatea pe care aşteaptă electoratul să o arătăm trebuie să ia forma unor retrageri, pentru unii lideri care nu au demonstrat nimic în aceste alegeri, grăbirea procesului de fuziune până la cel mai înalt nivel şi schimbarea radicală a modului de face politică. Exemple în acest sens le avem la îndemână şi anume realizarea unui protest parlamentar masiv pentru reanalizarea legii pensiilor speciale pentru parlamentari,  blocarea legii care a trecut deja de Senat privind posibilitatea ca aleşii ce au condamnări definitive să-şi poată continua mandatele, iar exemplele pot continua. Astfel de lucruri simple mai pot fi identificate. Ca întotdeauna în istorie e nevoie de curaj pentru acte politice majore. Noi avem astăzi?