Ideea apărută în umă cu ceva timp potrivit căreia P.N.L. va merge singur la alegerile parlamentare din acest an a fost una pe care am salutat-o cu mare bucurie. După realizarea uneia dintre cele mai mari uniuni din istoria politică postdecembristă  ar fi fost dificil să reînceapă un nou proces de fuziune, cu doar câteva luni înainte de alegeri.

       Dacă o bună parte din cei interesaţi de viaţa politică au înţeles raţiunea fuziunii P.N.L. cu P.D.L., chiar dacă unii au tot vorbit de U.S.L. ca reproş către P.N.L., iar alţii au amintit, mai ales în campania recent încheiată, de tăierile de salarii din timpul guvernului Boc, cei mai mulţi alegători au perceput, cred,  apropierea dintre P.N.L. şi P.D.L. ca pe una firească şi necesară. M-am numărat evident printre cei din urmă.

       Campania electorală din luna mai ne-a arătat tuturor că există o diferenţă importantă în privinţa încrederii acordate de electorat între P.S.D. şi P.N.L. şi de aici poate tendinţa, de înţeles de altfel, de a căuta şi încerca noi alianţe politice. Costurile unei mişcări de apropiere, precum cea preconizată la un moment dat, de U.N.P.R., ar fi afectat în mod categoric imaginea P.N.L., din moment ce nu era vorba despre un partid care să poată pretinde măcar că are sau că ar fi avut vreodată o tangenţă cu liberalismul sau cu vreo doctrină de centru- dreapta. Capitolul acesta e închis acum, slavă Domnului, dar o întrebare persistă în continuare : poate rămâne P.N.L. singur împotriva tuturor, aşa cum s-a dovedit că a fost în multe judeţe în momentul constituirii majorităţii la Consiliul Judeţean ?

     Scopul şi raţiunea unui partid politic este şi a fost mereu acela de a face parte din structuri guvernamentale pentru a-şi putea implementa proiectele pe care le-a pregătit pentru a fi implementate . Care este însă preţul care poate fi plătit fără a produce cumva prin asta vreun prejudiciu de imagine major? Variantele pe care le are astăzi P.N.L. la dispoziţie, nu sunt prea multe, din păcate.

       În cazul unui scor de 35% la alegerile din toamnă P.N.L. este nevoit să facă o alianţă guvernamentală cât mai largă, dacă este posibil. Multă vreme s-a tot vehiculat prin lumea politică românească ideea unui guvern P.N.L.-P.S.D., după alegeri, sub conducerea lui Dacian Cioloş. Oricât de bună impresie aş avea despre primul ministru actual, o apropiere a P.N.L. de P.S.D. ar putea fi de-a dreptul fatală pentru liberali. Unii ar vorbi imediat despre reinventarea U.S.L. Mult mai grav este însă faptul că P.S.D. este astăzi condus de un lider condamnat, iniţiator al legalizării celei mai mari manevre politice posibile din ‘90 până astăzi, mă refer evident la celebra ordonanţă a traseiştilor, şi nu în ultimul rând la mizeriile debitate de diferiţi lideri social–democraţi la adresa celor care lucrează astăzi în afara ţării.  Lista motivelor pentru care consider că o alianţă guvernamentală cu P.S.D. ar fi una toxică e însă mult mai mare.

        Cea de-a doua variantă, care se va află în faţa noastră, este aceea a unei alianţe cu P.M.P. Alianţele făcute prin diferite judeţe precum Neamţ, sau chiar Iaşi, la consiliul local, de către adepţii lui Traian Băsescu şi ai Elenei Udrea au demonstrat că pragmatismul şi interesul imediat ţin pentru ei locul oricărei doctrine. O  apropiere de unul dintre cei mai mari adversari ai P.N.L. din ultimii ani, mă refer aici la Traian Băsescu, va fi prost percepută de o parte importantă din electorat. După ce în campania pentru alegerile locale ni se spunea adesea: “Vă uniţi cu Băsescu, liberalilor!” sau ”Acuş, acuş vă devine Băsescu şef”, să începem după alegeri o nouă acţiune de convingere, prin care să arătăm că din dorinţa de a guverna şi de a nu lăsa P.S.D. să guverneze, aşa cum numai el ştie, ne aliem cu partidul condus de către Traian Băsescu va fi o misiune foarte dificilă. Personal am fost întrebat deja în lunile ce au trecut de la începerea fuziunii cu P.D.L., de mai multe ori, şi pariez că voi mai fi întrebat, în cazul unei colaborări cu P.M.P. când o vom primi pe Udrea în P.N.L. (ştiţi voi de ce). Răspunsuri găsim noi. Este greu însă ca ele să fie şi credibile. Paradoxal va fi altceva însă. Dacă vom ajunge într-o situaţie precum cea descrisă mai sus, în timp ce noi ne vom gândi dacă să formăm sau nu o alianţă guvernamentală cu Traian Băsescu, iar P.S.D. va avea totuşi nevoie de voturile lui pentru a guverna liniştit, P.M.P. va accepta fără a sta prea mult pe gânduri să facă parte dintr-o alianţă care astăzi ni se pare, contra naturii.

      Situaţia pare de-a dreptul fără ieşire pentru P.N.L. şi cu toate acestea eu cred că există soluţii. Ele nu pot fi regăsite decât în interiorul P.N.L. Prima a fost deja pusă în aplicare şi anume conduceri unicefale pentru toate filialele. Ceea ce trebuie să se întâmple acum este destul de simplu – desemnarea unui candidat la funcţia de prim-ministru, care să fie o adevărată locomotivă în alegeri, un program de dreapta credibil, o strategie de campanie pe măsură, liste de candidaţi pentru Parlament cu oameni, care dincolo de faptul că au o vechime mai mare sau mai mică în P.N.L., au şi o activitate profesională şi care să le poată spune la alegători ce au făcut până acum şi ce rezultate au avut. Cred că în toamna lui 2016 credibilitatea listei de candidaţi va fi dată şi de experienţa profesională, nu doar politică a celor care candidează. P.N.L. are datoria şi poate, să demonstreze cu fapte că dincolo de discursuri chiar doreşte să înceapă înnoirea clasei politice. Începutul unei altfel de politici trebuie să aibă ca start mai mult ca oricând desemnarea unor oameni care nu au o singură  profesie  şi anume pe aceea de politician.

    În aceste condiţii cred că este posibil un scor de 40% la care se pot adăuga în mod lejer U.D.M.R., grupul minorităţilor naţionale şi de ce nu A.L.D.E. Nu cred că până acum au fost făcute prea multe eforturi  pentru dislocarea A.L.D.E. de lângă P.S.D. (cu excepţia discuţiilor pentru formarea unor majorităţi la Consiliile Judeţene). Am înţeles de mult faptul că politica e arta compromisului, dar şi arta aceasta pentru a fi jucată cu rezultatele dorite trebuie să aibă la bază  şi ceva inteligenţă, nu doar talent. Haideţi să demonstrăm în toamna aceasta faptul că noi, liberalii, putem fi şi inteligenţi şi talentaţi !