Dacă mâine ar porni un miting împotriva modului în care înţeleg o bună parte dintre parlamentarii români să legifereze, o pancardă mare pe care să scrie: ”Băi, nu vă mai opriţi ?” ar fi cât se poate de potrivită. Practic într-o săptămână am asistat la trei noi năzbâtii ale celor aleşi să elaboreze legi în folosul naţional. Una mai demoralizatoare ca alta. Dacă legiferarea cu plagiatul doctoratelor a fost o palmă pe obrazul celor care au muncit din greu, ani de zile, să obţină titlul de doctor, iniţiativa privind pensiile speciale ale aleşilor locali aprobată în ciuda semnalului tras de CCR, privind neconstituţionalitatea, arată tuturor cetăţenilor acestei ţări nu doar că putem vorbi de două categorii de cetăţeni, una care beneficiază de legi speciale şi alta nu, dar şi de două modalităţi de raportare la lege. A nu respecta o decizie a instituţiei menite să vegheze caracterul constituţional sau nu al unor legi exact asta înseamnă. Şi tot un semnal către întreaga societate, potrivit căruia unii au un regim special, îl reprezintă şi votul senatului privind începerea sau nu a urmării penale a lui Gabriel Oprea. Scutul creat de senatorii PSD, ALDE, PRU în jurul marelui general Oprea nu reprezintă o surpriză, pentru că de fapt vorbim de aceeaşi alianţă toxică care de câţiva ani oferă dovezi după dovezi cu privire la modul în care înţeleg să-şi acorde sprijin în clipa în care justiţia bate la uşa unuia dintre ei. Am sperat e adevărat, fără prea mult entuziasm, în faptul că apropierea alegerilor îi va determina şi pe aleşii formaţiunilor politice amintite să fie ceva mai atenţi. O iluzie. Probabil în sondajele făcute de Pieleanu şi alţi apropiaţi reiese în mod clar faptul că electoratul celor care îi susţin nu este foarte interesant de subiecte de acest tip, prin urmare noi decizii de tipul celor evocate deja sunt aproape fireşti.

     Marea problemă este că în felul acesta credibilitatea celei mai importante instituţii într-un regim democratic se apropie de zero. Din păcate am din nou sentimentul că PNL nu-şi asumă un rol mai puternic de opozant al acestor gesturi politice, neînţelegând parcă riscul compromiterii lor prin simpla asociere cu PSD şi aliaţii săi. Văzând întregul spectacol din Parlament din ultimele zile, incluzând aici şi penibilele declaraţii ale lui Liviu Dragnea, ne-am adus aminte de Vadim Tudor şi ale sale discursuri. Când un urmărit penal îi dă lecţii despre patriotism lui Dacian Cioloş te întrebi, pe bună dreptate, până unde poate merge tupeul liderilor social-democraţi. După toate astea ne dăm seama foarte clar că obiectivul PSD pentru această perioadă este distrugerea încrederii în specialiştii acestei ţări, care îndrăznesc să intre în politică şi nu în ultimul rând o descurajare masivă de a participa la vot în rândul electoratului dinamic. Scenariul acesta poate fi contracarat printr-o rapidă şi serioasă ofertă din partea PNL pentru aceste alegeri, care să convingă cât mai mulţi români că varianta la populismul naţionalist al PSD nu este să stea acasă, ci dimpotrivă să vină la vot alături de PNL.