M-am întrebat mereu până unde poate duce pasiunea politică, în condiţiile în care deţii o poziţie cheie în administraţia locală sau centrală. Întrebarea aceasta mi-a revenit în minte văzând din nou modul pătimaş, lipsit de profesionalism, dar şi arogant în care-i tratează pe ieşeni, cel care este astăzi, sper nu pentru mult timp, preşedinte al Consiliului Judetean Iaşi. Marcel Popa a oferit miercurea trecută în cadrul şedinţei de plen a C.J. Iaşi o nouă mostră privind îmbinarea perfectă a celor trei elemente. După ce a refuzat luna trecută să treacă, în mod abuziv, un proiect de hotărâre pe ordinea de zi a C.J., prin care propuneam premierea celor trei olimpice din Iaşi, ce au făcut cinste României anul acesta la Rio, săptămâna trecută acesta a profitat de poziţia pe care se află, invocând nişte aberaţii, pentru a nu înscrie din nou pe ordinea de zi, un parteneriat de această dată între comuna Mogoşeşti-Siret şi C.J. Iaşi. Precizez clar faptul că există un capitol bugetar la C.J. (87.02.) destinat special sprijinirii parteneriatelor de acest fel. Întrebarea mea retorică desigur, este una foarte simplă: ce vină are Mădălina Bereş pentru faptul că proiectul a fost supus spre aprobare de subsemnatul, în numele grupului de consilieri liberali, şi că primarul comunei în care s-a născut, Damian Butnaru, este un liberal adevărat? Aşa de rău am ajuns încât să pedepsim sportivii originari din Iaşi doar pentru că ideea premierii lor aparţine liberalilor?

Nu-mi dau seama dacă o astfel de atitudine este o arogantă sau o putem numi altfel? Zâmbetul pe care îl avea Marcel Popa la începutul şedinţei mi l-am explicat imediat prin faptul că începând de săptămâna trecută şi PMP a trecut în coaliţia PSD-ALDE. În felul acesta PNL a rămas singurul partid de opoziţie. Nu ne va fi usor, dar nici colegilor, care cred că majoritatea votului pe care-l controlează astăzi în Consiliul Judeţean îi va ţine multă vreme dincolo de griji, nu le va fi uşor. Ceea ce nu realizează executivul PSD al C.J. Iaşi este faptul că prin jocuri mărunte de acest tip dau un semnal foarte prost tinerei generaţii, care nu are cum să înţeleagă cât de mare poate fi patima sau ignoranţa unui politician ajuns în vârf. Să vă mai spun ca la întrebarea mea şi din această lună, despre Fundaţia pentru Cultura Iaşi, mi s-a răspuns de aceeaşi echipă PSD că mai este timp, deşi a trecut un an de zile de când am vorbit prima dată despre aşa ceva? Reaua voinţă este ilustrată, din punctul meu de vedere, şi de faptul că nu a fost constituit nici măcar un grup de lucru pentru a examina celebrul cadru legal de care ni se tot vorbeşte. Reaua voinţă este însoţită astăzi şi de indiferenţa faţă de banul public. Când aloci, ca preşedinte de C.J. 500.000 lei, aşa cum a făcut Maricel Popa luna trecută, pentru Fundaţia Sportului Ieşean şi nu spui public în ce direcţii vor merge acei bani, ori nu înţelegi că eşti obligat prin fişa postului să răspunzi la astfel de întrebări, ori chiar nu ştii să răspunzi, ceea ce reprezintă un fapt extrem de grav din punctul meu de vedere. Aroganţă, indiferenţă, nepăsare, ignoranţă, din pacate acestea sunt doar câteva din elemenetele ce caracterizează astăzi activitatea executivului de la C.J. Iasi. Dacă vedeţi cumva că diferenţa dintre Iaşi şi Cluj devine tot mai mare să stiţi că ea se datorează unei adevărate filosofii de viaţă şi anume: mai este timp. Nu-i aşa, domnule Popa?