La o săptămână după alegerile parlamentare din 11 decembrie scena politică românească pare în continuare să nu-şi găsească liniştea. Ţinând cont de aşteptările foarte mari de dinaintea campaniei, PNL este de câteva zile într-o fierbere teribilă. Ratarea guvernării nu este cel mai uşor lucru de digerat de nici o formaţiune politică. Cu toate acestea, nu cred că dorinţa legitimă de a fi la guvernare justifică scenarii de tipul celor auzite zilele acestea, dintre care cel în baza căruia am fi putut deveni colegi cu Traian Băsescu mi se pare de-a dreptul halucinant. Cei care le-au acreditat fie şi prin faptul că nu au negat categoric o asemenea posibilitate au făcut un mare deserviciu PNL. Ceea ce cred că ar trebui să facă astăzi PNL este să înceapă o analiză serioasă asupra trecutului recent, a greşelilor comise, dar şi alegerea unor noi echipe de conducere la toate nivelurile.

Participant activ la toate acţiunile politice din cursul acestui an din diferite ipostaze am identificat  câteva greşeli care ne-au dus  într-o situaţie destul de greu de depăşit.

Enumerarea de mai jos este aleatorie. Astăzi primele cinci.

  1. Nerealizarea unui Congres de fuziune în 2015 care ar fi permis alegerea unei conduceri unice la nivel naţional precedat în mod evident de alegeri în teritoriu. Intrarea nu doar în alegerile locale, dar şi în cele parlamentare fără conduceri unice validate prin alegeri a fost o greşeală imensă. În felul acesta s-a ajuns la conduceri numite şi la permanentele negocieri în vederea întocmirii listelor nu după anumite criterii, ci după celebrul algoritm. Din acest motiv conducerile locale, judeţene, dar şi naţionale nu au avut legitimitate şi au fost expuse practic diferitelor critici mai mult sau mai puţin întemeiate.
  2. După fuziunea scriptică a trei formaţiuni politice, cu orientări doctrinare destul de diferite şi trecerea de la o internaţională politică la alta, fără a se realiza o minimă clarificare doctrinară a fost o altă greşeală. În ciuda faptului că noul partid a avut la dispoziţie două institute de studii politice nimic semnificativ nu s-a produs în această direcţie. Lipsa unor acţiuni de amploare în  anul 2015 la nivel naţional, când PNL a împlinit 140 de ani de la înfiinţarea sa a arătat un dezinteres  total pentru trecut. Am atras atenţia la Iaşi la sfârşitul anului 2015, într-un Comitet Judeţean Director, celor doi copreşedinţi Alina Gorghiu şi Vasile Blaga asupra faptului că trecerea în anul 2016 fără realizarea unei clarificări doctrinare va avea serioase consecinţe negative. Chiar dacă am fost ascultat (mi s-a părut cu atenţie chiar), nimic nu s-a întâmplat. Lipsa unei clarificări doctrinare s-a putut vedea în lipsa de consistenţă a politicilor noastre publice şi chiar în transmiterea de către unii comunicatori liberali a unor mesaje care dovedeau concepţii diferite. Existenţa unei slabe disponibilităţi de a discuta şi lămuri chestiuni conceptuale în cadrul PNL este o tară mai veche a liberalilor de după 1990, care doar s-a accentuat după fuziune. Nu doar dezbaterile doctrinare au lipsit în aceşti ani, dar nici măcar nu au existat  încercări de clarificare internă a unor evenimente petrecute în ultimii ani cum ar fi de pildă suspendarea lui Traian Băsescu. Astfel am putut vedea în ultimii doi ani cum reprezentanţi ai aceluiaşi partid susţineau în funcţie de partidul din care proveneau că acţiunea de suspendare a lui Băsescu a fost greşită sau corectă şi tot la fel părerile au fost şi sunt împărţite (şi exprimate public) cu privire la înfiinţarea U.S.L.
  3. Insuficienta explicare a motivelor pentru care PNL a rupt alianţa cu P.S.D., dar şi motivele pentru care a fost realizată destul de surprinzător pentru multă lume alianţa mai întâi, apoi fuziunea cu P.D.L., ţinând cont că reapropierea se producea după un război politic ce a durat 8 ani de zile.
  4. Problemele din justiţie ale liderilor de anvergură proveniţi din ambele grupări politice.
  5. După dispariţia din prim-planul scenei politice a lui Crin Antonescu şi retragerea forţată a lui Ludovic Orban nu a existat practic nici un lider de anvergura acestora, care să poată prin carisma lui să adune întreaga armată liberală dar şi să convingă alegătorii de faptul că PNL merită să guverneze.